The Art of being alone

When you're alone, you suddenly remember that this is how it begins and ends.
You came into this world by yourself and even though you have family and friends, that's how you're living this life - alone.
Thoughts, feelings, emotions and.. life in between.
Your ability to think, conceive and dream always keep you company. Isn't that the whole point of imagination, not to mention, art?..
It's like your personal movie screen. And you're the star.
Turn on your inner movie projector. Let the thoughts, memories and pictures flow through your head. See it, feel it, live it.
You may be alone but you're in fine company.
Suddenly, your monologue has become a dialogue.
And you are not alone anymore. You're here, in this (un)perfect world of yours, where the (im)possible things come true; you can fly, feel a salty breeze on a winter morning, rise with the stars, be in love.
It's o.k. to have an imaginary friend. As long you don't get obsessed about him.
Don't hope, don't ask, do not expect anything.
Let God do his job.
Do you know how special every day of your life is? And it will never be the same.
Don't waste it. Don't lose your time. Enjoy.
Breath the air, feel the wind, look around you…
Cause one day your life could end. Suddenly, unexpectable.
And no one is going to take that trip with you.
I don't want to grief about the things I haven't done or haven't noticed.
Every day from about year, I can stop thinking about these things.
I've changed and the world did it with me.
We are the One. We've always been.
It's beautiful to Know. To have a knowledge. To live in the whole meaning of this word.
In spite of wars chugging around us…
Once an old man passed me by on the street and smiled.
I smiled back at him. And felt happy…

Oare?..

Oare este posibil sa iubesti pe cineva fara sa stii asta?..

Si cand iti dai seama - oare este prea tarziu?..

Au trecut sapte ani. Sapte ani de o viata intreaga. Fara macar sa ma fi gandit la tine mereu..

Stiam ca esti, stiam ca existi, insa nu ma framanta.

Eram pe doua pamanturi diferite. Fiecare cu viata sa. Departe unul de altul. Foarte departe.

Au ramas memoriile. Frumoase, tandre, pline de bucurii si iubire. Ani de liceu..

Strangere de maini, saruturi pe furis, jucariile din plus pe care le scotei mereu din geaca ta din pielea neagra in momente cele mai neasteptate.

Scrisorile tale de amor, pielea ta catifelata, zambetul tau.

Parea un vis frumos, aproape ireal prin puritatea si inocenta lui.

Insa de mult uitat.

Daca nu m-ai fi gasit intr-o zi..

Pentru ce?

Ca sa aflu ca ma cautai toti anii acestea, ca ai un fiu, o sotie frumoasa, o viata buna.

Viata pe care ai fi putut s-o traiesti doar cu mine, spuneai.

Ca ti-am ramas in suflet si voi fi acolo mereu.

Ca ai face orice ca sa ma vezi iar.

Ca mi-ai tremurat sufletul, ca te-am visat, ca mi-am dat seama ca tu a fost cel care m-a iubit cel mai mult din viata mea.. si ma mai iubesti.

Acum..

Dupa toti anii acestea.. cand este mult prea tarziu sa mai schimbam ceva.

Oare putem pacali destinul sau tot el ne pacaleste?...

Oare..

Sus pe cer

A trecut inca o saptamana..

Viata mea este mai roz ca niciodata. In afara faptului ca a venit fara, straluceste soarele si-mi canta pasarelele fiecare dimineata, sufletul meu se simte pufos si indragit de totul ce se afla in jurul lui.

Existenta mea a devenit foarte complexa fara sa am un motiv anume sau sa-mi dau seama de ce. Pur si simplu simt asta. Oare nu este de ajuns?..

Nu mai am nicio obsesie care sa ma macine: inainte eram obsedata de carti, melodii, de filme, de gandurile si nebuniile mele personale. Aveam tot felul de excesuri: exces de tigari, exces de sentimente, exces de tristeti...Insa trebuie sa recunosc ca era fun!

Iar acum totul a devenit ametitator de linistit. As compara linistea asta cu un trandafir care emana un miros puternic intr-o noapte inabusitoare de vara.

Sunt singura, dar sufletul meu nu este gol. Pictez fara sa am inspiratii. Imi aprind lumanari fiecare seara.

Ma poti vedea plimbandu-ma prin strazile orasului pustiu la orele tarzii ale serii.

Nimic nu mai pare extraordinar sau plictisitor. Simt viata. O miros, o respir, o ating, o traiesc.

M-am ascuns si nu ma poti vedea. Sunt aici. In lumea a mea si a ta si a tuturor fiintelor din lume.

Sunt a ta si a nimanui.

Mi-e bine.

Sunt aici si.. exist.

Sexul: cu iubire sau fara?

Prin natura noastra, predispusa la fantezii cât cuprinde, desi este exact cel pe care nu-l avem la momentul respectiv.

Daca suntem singure, Fat-Frumos pe cal alb care sa ne iubeasca pâna la adânci batrâneti este dorinta refulata pe care n-am recunoaste-o nici picate cu ceara. În schimb, daca suntem implicate într-o relatie serioasa cu un barbat mai mult sau mai putin perfect, visam la nopti salbatice cu un strain misterios mult mai des decât ar trebui.

Si uite asa, din aceste framântari metafizice rasare întrebarea care nu ne da pace: pâna la urma care sunt partidele de sex cele mai reusite? cu parteneri ocazionali sau cu cel pe care-l iubesti?

Sexul ocazional

Daca stai si te gândesti de câte eforturi si compromisuri e nevoie pentru a face o relatie sa mearga, îti vine sa te iei cu mâinile de cap. Asa ca nu e de mirare ca multe dintre semenele noastre aleg sa se crute de asemenea încercari si prefera sexul din categoria one-night-stand. Fie sunt prea ocupate, fie au trecut prin experiente deloc dornice sa le repete în alte relatii, fie pur si simplu se oripileaza la ideea de a tot face sex cu aceeasi persoana - ele exista si le place ceea ce fac. si daca stai sa te gândesti, nu suna deloc rau: mister, risc si satisfactie sexuala.

Sexul când esti proaspat îndragostit

Într-un studiu realizat acum câtiva ani de cercetatorii italieni s-a descoperit ca starea de început a iubirii prezinta asemanari uimitoare cu atitudinea persoanelor care sufera de tulburari de comportament obsesiv-compulsive. E oarecum îngrijorator, dar numai la asta nu-ti sta gandul când esti topita dupa El si fiecare moment petrecut împreuna este pigmentat de dovezi fizice de afectiune care te duc în al noualea cer.

Sexul într-o relatie de lunga durata

Teama de respingere dispare si ea o data cu maturizarea relatiei. Încrederea în partener, care se dobândeste doar cu trecerea timpului, este un stimulent extraordinar pentru partidele de sex, facând posibile experiente noi si placeri nebanuite. Aveti o disponibilitate mai mare sa va gânditi la tot felul de "accesorii" care sa va condimenteze serile, iar calitatea devine mai importanta decât cantitatea.

Si, pâna la urma, care tip de sex e cel mai aducator de satisfactii?...

Ieri. Azi. Maine.

Am pornit de ieri pe drumul uitarii.

Nu aveam lacrimi, dar simteam cum imi arde in piept, un sentiment aproape fizic.

Stiam ca va veni tacerea.


Am sa stiu maine tot ce azi inca mi-e necunoscut, ceea ce ieri nu am descoperit inca.

Maine o sa stiu mai bine sa uit.

Ieri te-am privit nepasatoare, dar azi iar te port in gand.
Ce linistite s-au facut diminetile!

Plecand azi am sa ma bucur de ceea ce am facut ieri, caci maine va fi prea tarziu sa mai revin la ceea ce am fi putut ascunde.

Privesc si acum trecutul maine si nu prea imi dau seama ce este azi. Ca ieri nu aveam aceasta obsesie de a uita maine ce mi-a ramas.

Sunt dezamagita azi de noi, de tine ieri. Poate am sa gresesc cand am sa te uit maine, dar azi te voi lasa sa-mi ramai in gand.

Tanjesc de ieri sa-ti definesc fiinta ce am vazut-o azi, caci maine va fi in zadar. Maine am sa ma pierd in visare.

Cum poate cineva sa apara azi, atat de brusc de ieri acum, vrand sa schimbe in mine un maine, cand azi am decis sa urmez un alt drum?

Tacutul maine nu intarzie sa apara si acopera tot ce am reusit sa privesc azi. Am uitat cele ieri invatate.

Ieri nu stiam ca era o poveste.

Insa azi am aflat ca maine or sa lege totul ce m-a tremurat ieri.

"Dulce-amar"

Urasc sa fiu dezamagita. De situatii, de fapte, de vorbe, de oameni..

Caci intotdeauna simt ca se intampla din vina mea. Ca eu nu am fost precauta-desteapta-vicleana deajuns, ca nu am stiut sa "vad" lucrurile cu ochii deschisi, ca nu am putut sa-mi folosesc experienta castigata, ca nu am putut prezice, ca...

Urasc gustul acesta amar. Care, stiu, nu ma va parasi pentru ceva vreme.

Si iar va trebui sa-mi renasc din cenusa orgoliul, increderea, multumire.

Mi se pare foarte ciudat ca cu timpul devenim si mai darnici, si mai sensibili fara sa ne pese de ceea ce vom primi inapoi.

Dau din mine - si ma face fericit! Ironic de ortodox..

Insa intotdeauna partea buna acestei amaraciuni este .. un nou inceput. Care iti aduce speranta si-ti da aripi. ...

La inceputul primaverii, in asteptarea soarelui si noptilor de vara, ia nastere o a doua suflare..

Primavara femeilor singure

Primavara din cer si din oameni s-a ratacit prin zapezi si vanturi, lasand usa anotimpului deschisa, doar spre frig si cenusiu.

Cand e frig, singuratatea e mai grea. Fulgii lovesc pervazul ferestrei si al inimii, strivind, fara mila sau regrete, fiecare clipa in care lacrima tacerii asteapta mangaierea unui cuvant sau a unei inimi. Nimic din noi nu infloreste cand zapezi de ganduri si nelinisti ne arunca prizonieri in catusele singuratatii.

Cu siguranta exista si o cheie, dar de cele mai multe ori, e aruncata intr-un ocean de asteptare si dor. Alteori visam sa vina un salvator care sa ne scape din ghearele insingurarii. Dar zburatorul intarzie...

Doamne, de ce ingadui sa fim atat de orbi, incat sa nu vedem ca de cele mai multe ori, cheia e chiar in mainile noastre, in inima noastra, in mintea noastra, in sufletul nostru?

De ce ne e teama de zborul libertatii de a alerga spre o alta inima, de zborul iubirii? Traim in trecut, calcand mereu pe urmele zilelor cand eram sau nu pereche. Cautam raspunsuri si rezolvari doar pentru ieri. Ne topim timpul si bucuria in focul neputintei de a schimba acum ce a fost atunci. Ramanem vesnici prizonieri intre ieri si astazi.

Dar maine? In fiecare seara pasim prin somn spre maine. Chiar si pentru noi, cei singuri, vine, neconditionat, maine. Un maine care ne sperie. Un maine ursuz si tot mai obosit de asteptare...
Da, exista si o primavara a femeilor singure... Femei frumoase, femei implinite profesional, femei energice si sensibile.. dar singure... Si, aparent, inexplicabil pentru toti, cum o astfel de femeie este totusi singura... Dar de cele mai multe ori, explicatia e foarte simpla: sunt singure, fiindca vor sa fiu singure.

Unor femei li se reproseaza ca sunt imposibile, pretentioase, distante, ca nu se poate apropia nimeni de ele. Eu as zice dimpotriva. Sunt femei de care oricine se poate apropia. Sunt extrem de sociabile si de prietenoase.

Problema e insa alta. Sunt femei cumplit de incomode, spun intotdeauna ce gandesc si nu neaparat in cuvinte (le ajuta foarte mult ochii si atitudinea), traiesc intr-un ritm foarte sustinut si mai intotdeauna reusesc sa ii sperie pe oameni, cu intensitatea trairilor lor.

Sunt femei pe care orice bucurie le face sa explodeze, dar si orice tristete le dezintegreaza. Si au nevoie de un real sprijin afectiv. De un umar intotdeauna aproape, atunci cand privirea e umbrita de lacrimi.

Dar, de obicei, primesc doar motivatii: Mi-e teama sa ma apropii de tine. Mi-e teama sa nu-ti insel asteptarile. Nu pot sa cred ca exista cineva atat de sensibil si de romantic, sa nu fiu doar o noua deceptie pentru tine. Nu pot tine ritmul cu tine.

Si intr-un ocean de fricosi, astfel de femei ce ar trebui sa faca?

De mii de ani, femeile asteapta barbatul care sa le schimbe viata. Dar, alunecand prin timp, nici barbatii nu mai sunt ceea ce legendele ne fac sa visam. Sunt tot mai putini luptatori. Ingrijorator de des, barbatii acestui timp prefera sa ofere doar bani sau sex. In cazuri mai speciale, le ofera pe ambele, la pachet. Dar, in general, oferta in surplus a uneia dintre aceste componente incearca de fapt sa suplineasca deficitul celeilalte.

Iar femeile acestea.. Nu cer niciodata mai mult decat pot ele darui. Cer intr-adevar mult, dar stiu sa si ofere foarte, foarte mult. Sunt femei care cer tandrete. Cer grija sufleteasca. Cer timp. Timp petrecut cu ele. Cu sufletul lor. Timp in care un barbat sa le tina de mana, sa vorbeasca cu ele, sa le alinte cu privirea, cu inima. Sunt femei care vibreaza doar la atingeri sufletesti. Si nu e o gluma. Asa sunt ele construite. Simt fiecare adiere ca pe o mangaiere, pana dincolo de suflet.

Si acum, in prag de primavara, ii intreb pe domnii, componenti ai taberei adverse, ce barbat al acestor vremuri, in care toti vor sa fie frumosi, destepti, cu bani si cu amante, cat mai tinere si cat mai frumoase, are timp pentru absurdele necesitati emotionale si afective ale unor astfel de femei.

As vrea sa cunosc si eu unul!...

On my mind..

If everyone cared and nobody cried
If everyone loved and nobody lied
If everyone shared and swallowed their pride
Then we'd see the day when nobody died ..


("If everyone cared" by Nickelback)

Te-ai intrebat vreo data cum suna zapada?...

Cand fulgi de zapada ating pamantul acoperindu-l cu o plapuma imensa, tinandu-i de cald si protejandu-l de gerul iute si vanturile argintii.

Cand formeaza o multime de desene bizare pe geamurile aburite care in realitatea sunt numai povesti, povesti venite de departe: povesti de iarna, de tristete, de asteptare, de rabdare, despre focul rubiniu din soba, ceaiurile fierbinti, despre discutiile fara sfarsit, soapte si vise adanci in noptile geroase..

Te-ai imaginat vreo data stand singur pe un camp de zapada?

Ochilor tai se deschide o priveliste orbitoare, aproape ca o bucatica de vesnicie. Vezi albul pretutindeni decorat de valurile fumurii ce s-au cuibarit ametiti pe marea cerului cenusiu.

Cand te simti coplesit de tristetea, insa nu de acea tulburatoare, ci de una transparenta si linistita care-ti acopera sufletul cu bucurie.

Cand stii cu certitudine ca te afli pe un drum bun, ca ti-ai regasit o parte pierduta de mult de tine pe drumurile cotidiene, cand ai un presentiment ca orice s-ar intampla sau orice ai face, va fi pur si simplu Bine..

Cand simti ca te afli in drumul de a-ti indeplini Legenda ta Personala..

"Cand vrei ceva tot Universul conspira la realizarea dorintei tale"...

Beyond the Invisible

Eram uimita - intr-adevar EXISTA!

Cand eram o fetita mica, stiam ca aveam o misiune de indeplinit, o misiune numai a mea, foarte deosebita si importanta, nu numai pentru mine, ci pentru intregul Univers. Atunci nu mi se parea bizar sau naiv. Inca nu stiam absolut nimic despre viata, insa simteam ca acesta era scopul vietii mele. Pe atunci nici nu ma intrebam ce e. Pur si simplu stiam sa exista.
Trecusera anii, m-am infundat in problemele pamantesti, luata de vartejul vietii cotidiene. Si am uitat.. Nu, nu am uitat! Insa mi-am pierdut credinta in ceea ce era candva cel mai sfant, pur si important..

Cine si-ar fi putut imagina ca intr-o zi am sa gasesc raspunsul.. intr-o carte.

Era o zi insorita, ma aflam in trenul spre Moscova. Drumul de doua zile poate fi extrem de plictisitor daca nu stii cum sa-ti ocupi timpul.

Citeam. Deobicei fac asta ca sa-mi exersez mintea cu ganduri folositoare si sa-mi limpezesc gandurile. Trenul este locul perfect pentru a te relaxa, citi si a reflecta..

Stateam in liniste sub clocotitul rotilor, uitandu-ma pe geam unde au luat-o la fuga padurile, campurile, casutele, de parca s-au luat la intrecere cu cerul - cine va fi primul, insa cerul prea batran si intelept nu parea deloc ingrijorat - era pretutindeni..

Pagina cu pagina, cuvant cu cuvant..Gandurile mi se impleteau intr-un desen extravagant si complex, se aranjau intr-un mozaic; se formau bucatica cu bucatica ca un puzzle.

Deodata nu mi-a venit sa cred ochilor: "..E ceea ce ai vrut sa faci dintotdeauna. Toti oamenii la inceputul tineretii stiu care e Legenda lor Personala. In acel moment din existenta totul e limpede, totul e posibil, si ei nu se tem sa viseze si sa doreasca tot ce ar vrea sa faca in viata. Dar pe masura ce trece timpul, o forta misterioasa incearca sa demonstreze ca este imposibil sa-ti realizezi Legenda Personala"...

Asa simplu. Negru pe alb.

..M-au coplesit emotiile. Inima a inceput sa-mi bate atit de tare incat m-am temut ca o sa-mi sare din piept! Imi straluceau ochii de lacrimi. Ce descoperire!

Era o adevarata minune.. pe care am tot asteptat-o sa se intample. Si.. s-a intamplat!

"Incearca sa stii intotdeauna ce vrei... Nu renunta niciodata la visurile tale.. Urmeaza semnele"...

Totul este posibil! ...

("Alchimistul" P. Coelho).

Carpe Diem! ("Traieste-ti clipa")

“Nu pastra nimic pentru o ocazie deosebita, fiecare zi traita este unica in felul ei..

Invata sa traiesti fiecare zi din viata ta ca si cum ar fi ultima..”

Oare am citit asta in vre-una dintre cartile mele folozofice sau chiar am auzit pe cineva spunand-o?...

Nu puteam sa-mi aduc aminte..

De atunci ma tot gandesc la aceste cuvinte...Mai mereu..

Trebuie sa recunosc ca deja mi-au schimbat viata.

Cateodata ma asez pe o banca in parc si admir privelistea fara sa observ buruienile sau alte lucruri care nu iti bucura ochii.

Nu-mi pasa de vremea urata de afara, de o zi dificila la servici sau de durerile mele de cap.

Petrec mai mult timp cu familia si prietenii, cu persoanele dragi sufletului meu.

Imi dau seama ca viata este o suma de experiente de care trebuie sa te bucuri, sa le traiesti. Nu este doar o lupta pentru a supravietui!

Nu mai pastrez nimic.

Imi pun pantofii noi pe tocuri inalte pentru a merge la cumparaturi, daca asa decid si am chef.

Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci il folosesc oricand imi doresc.

Frazele "Intr-o buna zi..." sau "Una din zilele acestea..." dispara din vocabularul meu.

Daca ceva merita vazut, auzit sau facut, vad, aud sau fac chiar astazi, acum.

Ma trezesc cu zambet fiecare dimineata.

Imi traiesc viata la intensitate maxima.

Fiecare zi, fiecare minut, fiecare secunda.

Si in sfarsit..

Imi dau seama de importanta perceptiei asupra starii interioare sufletesti si ma afund in fantana vietii, in inaltul cerului inimii mele uitand de frica, indoieli si dezamagiri..

Imi desfac aripile si zbor spre libertate, dragoste, credinta, …

spre infinit…

Just for Fun!

A man suspected his wife was seeing another man, so he hired the famous Chinese detective, Chen Lee, to watch and report any activities while he was gone.

A few days later he received this report:

MOST HONORABLE SIR:

YOU LEAVE HOUSE, I WATCH HOUSE.

HE COME TO HOUSE. I WATCH.

HE AND SHE LEAVE HOUSE. I FOLLOW.

HE AND SHE GO IN HOTEL. I CLIMB TREE.

I LOOK IN WINDOW. HE KISS SHE. SHE KISS HE.

HE STRIP SHE. SHE STRIP HE.

HE PLAY WITH SHE. SHE PLAY WITH HE. I PLAY WITH ME....

I FALL OFF TREE.

I NO SEE.

NO FEE, CHEN LEE.

:))

Inceputul vesniciei...

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.

O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”

Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea.

Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”

Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”

O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”

Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!” Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”

Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”

Apoi veni noaptea.

Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”

Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”

Unicul defect al Femeii

Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus:

"De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?"

Iar Dumnezeu a raspuns:

"Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea? Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de laun genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini."

Ingerul a fost uimit de cerinte:"Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul."

"Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja, se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi."

Ingerul s-a apropiat si a atins femeia."Dar, Doamne, ai facut-o atat de moale."

"Da, este moale", a incuviintat Dumnezeu, "dar am facut-o si puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau indeplini."

"O sa poata gandi?" a mai intrebat ingerul. Si Dumnezeu a raspuns:"Nu numai ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si sa negocieze."

Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a atins obrazul femeii. "Oops, se pare ca din modelul asta se prelinge ceva. Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el."

"Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima", l-a corectat Dumnezeu..

Anotimpurile inimii

Era o zi placuta de iarna care seamana mai mult cu … primavara.
Nu se vedea nici o urma de zapada, de vant geros care sa-ti sufle in fata, de careri inghetate.. doar ploaia, cerul cenusiu, pasari care-l ating cu varfurile aripilor si multe multe baltoace.

Ador mirosul care il degaja pamantul dupa ploaie cand miroase a pamant fertil, a verdeata proaspata, a viata…

Mergeam incet pe strada admirand natura abia renascuta. Gandul meu ma purta pe aleile parcului pustiu…

In launtrul meu se legana o bucurie de nestapanit. Ma simteam rasfatata de picaturile ploii ce-mi mangaiau fata, de norii suparati ce se adunasera amenintator pe cer..

Fiinta mea intreaga vibra. Era ca si cum totul in clipa aceea exista doar pentru mine. Si atunci m-am gandit la anotimpuri.

Mi-am amintit cat de bogata si diversa este viata noastra datorita anotimpurilor. Cat de semnificativ si fascinant este fiecare anotimp in parte si cum uneori ne regasim intr-un anotimp sau altul. Si chiar daca preferam un anotimp anume, avem nevoie de toate celelalte cu toate avantajele si dezavantajele lor!

Ma gandeam ca imi este dor de vara. De soarele calduros care-si rasfrange razele lui ascutite, de mii de flori colorate, de nisipurile aurii alintate de valurile turcoaze ale marii, de cerul instelat deasupra mea. De zile libere de vacanta departe de casa: la mare, la munte sau pur si simplu intr-o padure la un gratar cu amicii cu dansuri salbatice in jurul focului. Cand inima ta este eliberata de stres, neliniste si incordare. Cand este incendiata de focul prin care tocmai ai trecut si simti ca-ti vine sa te inalti pana la cer si sa infrunti caldura soarelui in plina lui putere.

Ma gandeam ca apoi va veni si sora ei, toamna care va aduce multe fructe coapte si frunze in padurile afumate de fag si stejar, ne va uimi cu apusurile ei rubinii. Cand muntii se vor bucura de o paleta intreaga de culori .. pana si marea isi va schimba culoarea si va deveni singura si nelinistita. Cum vei fi coplesit de tristetea si umezeala ei..

Iar vantul va aduce multe nori, vremea sa va raci incet si am sa urmaresc cum prima steluta ca o petala unei orhidee albe, inghetata cu cruzime, va cadea pe pamantul obosit in cautarea adapostului calduros. Insa viata ei i se va curma – se va topi ca o naluca argintie, de abia atunci dandu-si seama ca a gresit. Si ... va veni iarna cu sunet de zurgalai si cu dansul frenetic al fulgilor de zapada.

Insa vei scapa repede de gerul melancoliei si saruturile ei de sticla pentru ca primavara nu se va lasa asteptata. Are multe surprize pentru tine... Explozia de viata noua va navali peste tine si te vei trezi dintr-o data indragostit de tot ce este frumos si gata sa oferi tot ce ai mai bun din tine.

Iar in tot acest timp, inima ta a batut in acelasi ritm. Dar cat de frumos a stiut ea sa se imbrace!

Asa e si in viata. Cauti toate bucuriile, implinirile si fericirile, ca dupa aceea sa se piarda toate in visare..

Anotimpurile ne coloreaza viata, iar sentimentele dau frumusete sufletului nostru...

Un gand de St. Valentine

"You will find as you look back upon your life that the moments when you have really lived, are the moments when you have done things in a spirit of love".

~ Henry Drummond

"Part of Me"

Am postat o pagina noua cu muzicutele mele preferate.

Le puteti enjoy aici :)

Something About Us

"It might not be the right time
I might not be the right one
But there's something about us I want to say
Cause there's something between us anyway.."


Simple, Soft, Romantic, Delicate, Mysterious, True ... Daft Punk :p

Despre timp si cercuri concentrice > special pentru Oana

"...lucrurile de care mi se face dor pentru ca le pot asocia cuvantul "niciodata"...

Primul lucru care mi-a venit in minte era... liceul. Ore de liceu petrecute in clasa.. Acea liniste incredibila in timpul tezei, profesorii pe care nu am sa-i mai vad niciodata, sentimentul de teama cand esti chemat la tabla sau felicitari pentru nota buna... Ce pacat ca nu eram de aceeasi parere atunci..

- imi este dor de senzatie atunci cand descoperi ceva...

- imi este dor de Ribinskoe - locul unde-mi petreceam vacanta de vara 14 ani la rand. Este o baza militara aflata undeva dintre Moscova si Sankt-Petersburg. Inca pot sa simt mirosul padurii umede, a ciupercilor, vad apusuri rubinii de-o frumusete fara seaman.. imi este dor de pomul meu (da, al meu!) pe care obisnuiam sa ma catar pana-n varf si... ma lasam in voia gandurilor, a vantului, coplesita de emotii si... de o fericire neconditionata... Incomparabil! ...

- imi este dor de puritate.. atunci cand esti copil, neatins de viata adevarata, de realitatea cruda in toate aspectele ei.. imi este nespus de dor sa fiu iar acest copil mic, naiv, plin de visuri, sperante, fara nici o grija pentru maine...

- imi e dor de mirosuri, mirosurile copilariei pe care le stiu doar eu..

- imi este dor de oameni care nu mai sunt in viata mea, pe care nu am sa-i mai vad niciodata...

- imi este dor sa iubesc...cu adevarat.

'Bout my "Dream Book"

It's my little book of dreams. But dreams only!

Reality has nothing to do with it.

More than that: it's just not allowed to be there! :D

Otherwise, it wouldn't be a Dream Book anymore...

A story from my "Dream Book"

Prinsa in mireasma somnului, imi deschid incet ochii. Razele soarelui strabat fereastra in chip firesc. Simt intarire si liniste sufleteasca. Te privesc. Dormi. Imi place sa ma trezesc cu tine. Pentru ca ma trezesc din visul in care dormeam cu tine in dimineata pe care o petrec cu tine... Iti mangai parul ravasit pe perna. Imi place parul tau, care se impleteste in somn cu al meu .. cu dragoste, cu tremur, cu dorinta. Te sarut incet. Pe buze, frunte, pe obraji. Imi place sa te sarut dimineata si sa vad in ochii tai tot ce ai visat la noapte. Imi place privirea ta adormita cu care imi spui ca ma iubesti, fara sa imi spui asta...

Incepe o noua zi. Incet ma dau jos din pat - te mai las sa visezi. Stropuri de apa rece pe fata imi alung fantomele lirice ale noptii. Ma indrept la bucatarie. Savurez o cafea aromata, uitandu-ma pe geam la cerul de un albastru neasemuit. Este o zi superba. Imaginea ta ma urmareshte pretutindeni. Esti prezent in mintea mea orice as face, oriunde m-as duce. Dar te iert pentru asta. Ma gandesc la ce am facut si la ce mi-as dori sa facem... Azi, maine, peste o luna, intr-un an. Imi zambesc..

Pregatesc masa. Doua farfurii, doua tacamuri, in mijlocul mesei o mica vaza in care se rasfata margaritele - florile tale preferate. Dupa micul dejun ne pornim la drum. Ar fi pacat sa pierdem o asemenea zi! Ce poate fi mai frumos decat o plimbare in parc? Sa ne bucuram de razele soarelui, sa respiram aer curat, sa ne limpezim gandurile... Cautam o banca intr-un loc mai retras. Ne tinem imbrate, ne sarutam.. Apoi stam, bucurandu-ne de tacerea pe care o impartim, fara sa ne doara.... Ne povestim despre viata, discutam despre noi si cum vom petrece weekendul urmator. Planuim fara sa ne gandim la ziua de maine. Traim clipa. Timpul trece peste noi, precum aripa unui inger peste o padure rubinie...

Diiiiiing, suna insistent telefonul, trezindu-ne din vise, amintiri si sperante. O masa delicioasa de pranz cu prietenii dragi continua cu cocktailuri usoare intr-o taverna, unde savuram muzica live si purtam discutii aprinse. Spre final ne suim intr-un taxi si ma cuibaresc la tine pe piept pe bancheta din spate.

Ne asteapta o noapte lunga. O noapte cu cer senin, cu o luna aproape intreaga, cu stele stralucitoare imprastiate pe cer ca oile intr-o poiana. Poate prindem o stea cazatoare si ne punem o dorinta. Numai una. Pentru noi doi. Ca ne ajunge. Desigur ca stelele nu au cum sa cada. Este doar o expresie. Insa noi putem. Sa cadem in pacatele trupesti. Sa ne mangaiem, sa ne alintam, sa ne iubim ... pana uitam de noi. Realitatea dispare. Ca un nor trecator. Ca un fulg de nea in apa. Ca sunetul in ceata. Si ramanem doar noi doi. In centrul universului. Arzand de dorinta, cadem intr-o prapastie de foc...

Cand iubesti daruiesti totul. Cel putin asa cred eu. Oare nu este frumos sa fii un visator si sa-ti doresti sa petreci tot restul vietii alaturi de o persoana langa care sa nu existe nici macar o indoiala ca maine s-ar putea intampla ceva rau..

Cum ar fi sa te cunosc pana la ultima picatura de sange? Sa iti stiu ritmul suflarii.. Cum ar fi sa te cunosc si sa nu te mai pot uita? ...

Bucura-te atat cat exist.. Ca deodata dispar in neant si-ti raman doar amintirile. Ca timpul nu dureaza indeajuns...iar eu mi-as dori sa fie asa toata viata...

Imi place sa ma trezesc cu tine...

(17 Jan 2007 23:49:30)

Rubik Cube = Rubik Cube?..

Producatorii nu se mai alearga unii pe ceilalti in concurenta la capitolul “cine a inventat cea mai tare camera sau cati MB are memoria telefonului”. Acum a venit timpul pentru “goana dupa design”.

La prima vedere, Rubik Cube pare o simpla ghicitoare care da multa bataie de cap, insa va asiguram ca nu este deloc asa. Rubik Cube este doar un MP3-player. Mai mult de atat, poti sa-l porti si agatat de gat.

Designerul acestui player este Hee Yong.

Din pacate, nu puteti folosi Rubik Cube in calitate de Rubik Cube :D

Insa... puteti incerca! :p

*Alte gadgeturi beton pe: http://www.rring.ro/?q=taxonomy/term/19

Note to myself:

dezvolt o pasiune aproape bolnavicioasa pentru libertate.
Ma sufoc daca nu o am.
Este precum un drog la care nu sunt in stare sa renunt.
Care-ti creeaza dependenta si poate manifesta cauzari grave… sau foarte grave..

Depinde cat de departe esti dispus sa mergi :p

Si vis omnia tibi subicere te subice rationi (Seneca)

“ - Oamenii din lumea ta, a zis Micul print, oamenii nu gasesc ceea ce cauta…

- Nu gasesc, am acceptat eu.


- Cand te gandesti ca ar putea gasi ceea ce cauta intr-o singura roza, intr-un singur strop de apa…


- Da, fireste, am acceptat eu. Si Micul print a adaugat:


- Dar ochii sunt orbi. Trebuie sa cauti cu inima. Nu vezi bine decat cu inima. Ochii nu vad esentialul.”



(Antoine de Saint-Exupéry)



Este de-a dreptul trist. Foarte trist. Dar adevarat. Caci toata viata am alergat dupa raspunsuri, strivindu-mi mintea cu ideile complicate lui Nitsche, Freud si alti filozofi nebuni. Si pentru ce? … Ca la 26 de ani sa inteleg ca na, da-o dracului de logica ca tot inima ti-o ia inainte…

Cu siguranta inveti sa manipulezi oamenii, sa-ti controlezi mintea si sa-ti linistesti sufletul. Insa...

In popor se spune "asculta-ti inima" si daca stii cum sa faci acest lucru ea iti va arata drumul.

Sunt sigura ca ati trait sentimentul luarii unei decizii gresite - imediat dupa ce ati luat-o, ca si cum ceva sau cineva din interiorul tau te-ar fi spus acest lucru, insa argumentele logice erau atat de puternice incat ai perseverat in decizia luata.

Eu intotdeauna am fost adepta adevarului logic, pur, demonstrabil. Insa trebuie sa recunosc ca cateodata ratiunea mea a fost indusa in eroare de anumite informatii gresite sau de lipsa informatiilor corecte si cu trecerea timpului mi-am dat seama ca a fost o decizie gresita. Si de atunci m-am tot intrebat de ce nu mi-am ascultat vocea interioara, “vocea inimii”.

Intr-adevar, mesajele ei sunt greu de descifrat. Insa cu cat dai mai multa atentie inimii, cu atat inveti s-o intelegi mai bine...

Se sa mai spun?...Ma simt prinsa intre logica rationala si ganduri intuitive, intre minte si inima ca un paianjen prins intre doua geamuri ale ferestrei.

Nu mi-as dori sa ma schimb. Prefer sa ma bazez pe fapte reale si gandirea critica, rece si pozitiva decat sa merg printre nori. Prefer sa raspund la evenimente spontan, flexibil, altruistic decat sa planific minutios inainte si sa-mi bat capul cu raspunsuri pe care nu am cum sa le obtin.

Si totusi, sa nu uit ca inima imi vorbeste…

Lumea fara USA

"Am nostalgie dupa o Uniune Sovietica mare cat Europa si Africa la un loc si o America nimicita... "

http://www.cafeneaua.com/node/view/11654

Pur si simplu

Ma tot gandeam cu ce sa incep. Si gandurile imi zburau ca niste fluturasi in dansul lor erotic plin de libertate, flirt si poezii…Ma gandeam… La ce ma gandeam?… de ce forta mareata dispune fiecare dintre noi si cat de important este ca sursa ei sa fie mereu in actiune.

“Omul este ca un spatiu, imi tot spunea tatal meu, are absolut tot necesar in el. Daca oamenii ar sti sa foloseasca de cunostinta aceasta, nimeni n-ar mai fi prost sau bolnav”…

Cat de simplu. Ideile geniale sunt simple.

Simplu si genial. Simplu de la Sarutare si genial de la Genesis.

Ce vorbesc?.. - Aberatii..

Welcome to my World...

Mi-am facut blogul. Deci, ... exist! :D