"...lucrurile de care mi se face dor pentru ca le pot asocia cuvantul "niciodata"...
Primul lucru care mi-a venit in minte era... liceul. Ore de liceu petrecute in clasa.. Acea liniste incredibila in timpul tezei, profesorii pe care nu am sa-i mai vad niciodata, sentimentul de teama cand esti chemat la tabla sau felicitari pentru nota buna... Ce pacat ca nu eram de aceeasi parere atunci..
- imi este dor de senzatie atunci cand descoperi ceva...
- imi este dor de Ribinskoe - locul unde-mi petreceam vacanta de vara 14 ani la rand. Este o baza militara aflata undeva dintre Moscova si Sankt-Petersburg. Inca pot sa simt mirosul padurii umede, a ciupercilor, vad apusuri rubinii de-o frumusete fara seaman.. imi este dor de pomul meu (da, al meu!) pe care obisnuiam sa ma catar pana-n varf si... ma lasam in voia gandurilor, a vantului, coplesita de emotii si... de o fericire neconditionata... Incomparabil! ...
- imi este dor de puritate.. atunci cand esti copil, neatins de viata adevarata, de realitatea cruda in toate aspectele ei.. imi este nespus de dor sa fiu iar acest copil mic, naiv, plin de visuri, sperante, fara nici o grija pentru maine...
- imi e dor de mirosuri, mirosurile copilariei pe care le stiu doar eu..
- imi este dor de oameni care nu mai sunt in viata mea, pe care nu am sa-i mai vad niciodata...
- imi este dor sa iubesc...cu adevarat.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
Da... lucruri de care ti se face dor.. ni se face dor... Si, totusi, alaturi de "niciodata" - cum spuneai la inceput - ai adaugat "sa iubesc cu adevarat". Nu si nu! Iubesti in "bream book", iubesti "in amintiri". De ce nu si in real life? Da, stiu... e greu. Stii, majoritatea oamenilor se plang pentru ca nu sunt iubiti, cand, de fapt e mult mai tragic sa fii iubit si sa nu poti iubi...
In orice caz, frumoase amintiri :)Mi-au trezit si mie alte amintiri.
despre "iubire"... se spune ca oamenii isi dau seama ce este iubire adevarata abia cand ajung la o anumita varsta, la un nivel de maturitate inalt.. uitandu-ma inapoi, ma indoiesc daca am iubit cu adevarat. Primul sentiment .. nu stiu daca trebuie fi considerat ca dragostea ca atare. Intr-adevar, este puternic, da. Dar este primul, nu stii ce faci, nici pe tine nu te stii.. Iar dragostea este precum o arta. O inveti cu timpul. Inveti sa iubesti, inveti sa fii iubit. Nu este atit de usor cum pare.. Iar toate celalalte sentimente le consider mai mult fiind emotii.. Ca dupa ce dispar, nu-mi ramane nimic in suflet. Asta nu este dragostea... De aceea am scris ca vreau sa iubesc cu adevarat. Au trecut anii, am dobandit experienta, am cunoscut pe mine cum sunt cu adevarat.. Stiu ce vreau, stiu ce pot oferi si stiu ce as vrea sa primesc... Cu totusi ca poate nici acum nu detin cunostinte necesare.. Mai stii?... Insa simt ca merita sa incerc... Intr-o buna zi ;)
Iubesti cand nu te intrebi daca iubesti sau nu, ca daca poti sa pui intrebarea asta inseamna ca e altceva. Iubesti cand n-ai raspuns la intrebarea "de ce il/o iubesc", pentru ca daca ai raspuns inseamna ca ceea ce crezi ca simti e doar rezultatul unor calcule mai mult sau mai putin constiente. Iubesti atunci cand pe zi ce trece te simti mai bine cu persoana respectiva, mai legat de el/ea, si n-ai nevoie de tot felul de trucuri pentru a "rupe monotonia". Sunt multe lucruri pentru care poate merita sa mori, dar stii ca iubesti o persoana cu adevarat atunci cand iti dai seama ca pentru el/ea merita sa traiesti chiar daca toate celelalte persoane, lucruri si idealuri la care tii ti-ar fi luate... Si pana aici e frumos...
Iubesti atunci cand nu mai poti trai dupa ce pierzi persoana respectiva, dar nici nu poti muri de teama ca nu cumva prin asta sa pierzi eventuala a 2-a sansa pe care ai putea-o primi candva... Iar asta e ceva prin care as vrea sa nu mai treaca nimeni...
Post a Comment