Oare este posibil sa iubesti pe cineva fara sa stii asta?..
Si cand iti dai seama - oare este prea tarziu?..
Au trecut sapte ani. Sapte ani de o viata intreaga. Fara macar sa ma fi gandit la tine mereu..
Stiam ca esti, stiam ca existi, insa nu ma framanta.
Eram pe doua pamanturi diferite. Fiecare cu viata sa. Departe unul de altul. Foarte departe.
Au ramas memoriile. Frumoase, tandre, pline de bucurii si iubire. Ani de liceu..
Strangere de maini, saruturi pe furis, jucariile din plus pe care le scotei mereu din geaca ta din pielea neagra in momente cele mai neasteptate.
Scrisorile tale de amor, pielea ta catifelata, zambetul tau.
Parea un vis frumos, aproape ireal prin puritatea si inocenta lui.
Insa de mult uitat.
Daca nu m-ai fi gasit intr-o zi..
Pentru ce?
Ca sa aflu ca ma cautai toti anii acestea, ca ai un fiu, o sotie frumoasa, o viata buna.
Viata pe care ai fi putut s-o traiesti doar cu mine, spuneai.
Ca ti-am ramas in suflet si voi fi acolo mereu.
Ca ai face orice ca sa ma vezi iar.
Ca mi-ai tremurat sufletul, ca te-am visat, ca mi-am dat seama ca tu a fost cel care m-a iubit cel mai mult din viata mea.. si ma mai iubesti.
Acum..
Dupa toti anii acestea.. cand este mult prea tarziu sa mai schimbam ceva.
Oare putem pacali destinul sau tot el ne pacaleste?...
Oare..
