Am pornit de ieri pe drumul uitarii.Nu aveam lacrimi, dar simteam cum imi arde in piept, un sentiment aproape fizic.
Stiam ca va veni tacerea.
Am sa stiu maine tot ce azi inca mi-e necunoscut, ceea ce ieri nu am descoperit inca.
Maine o sa stiu mai bine sa uit.
Ieri te-am privit nepasatoare, dar azi iar te port in gand.
Ce linistite s-au facut diminetile!
Plecand azi am sa ma bucur de ceea ce am facut ieri, caci maine va fi prea tarziu sa mai revin la ceea ce am fi putut ascunde.
Privesc si acum trecutul maine si nu prea imi dau seama ce este azi. Ca ieri nu aveam aceasta obsesie de a uita maine ce mi-a ramas.
Sunt dezamagita azi de noi, de tine ieri. Poate am sa gresesc cand am sa te uit maine, dar azi te voi lasa sa-mi ramai in gand.
Tanjesc de ieri sa-ti definesc fiinta ce am vazut-o azi, caci maine va fi in zadar. Maine am sa ma pierd in visare.
Cum poate cineva sa apara azi, atat de brusc de ieri acum, vrand sa schimbe in mine un maine, cand azi am decis sa urmez un alt drum?
Tacutul maine nu intarzie sa apara si acopera tot ce am reusit sa privesc azi. Am uitat cele ieri invatate.
Ieri nu stiam ca era o poveste.
Insa azi am aflat ca maine or sa lege totul ce m-a tremurat ieri.
