Urasc sa fiu dezamagita. De situatii, de fapte, de vorbe, de oameni..Caci intotdeauna simt ca se intampla din vina mea. Ca eu nu am fost precauta-desteapta-vicleana deajuns, ca nu am stiut sa "vad" lucrurile cu ochii deschisi, ca nu am putut sa-mi folosesc experienta castigata, ca nu am putut prezice, ca...
Urasc gustul acesta amar. Care, stiu, nu ma va parasi pentru ceva vreme.
Si iar va trebui sa-mi renasc din cenusa orgoliul, increderea, multumire.
Mi se pare foarte ciudat ca cu timpul devenim si mai darnici, si mai sensibili fara sa ne pese de ceea ce vom primi inapoi.
Dau din mine - si ma face fericit! Ironic de ortodox..
Insa intotdeauna partea buna acestei amaraciuni este .. un nou inceput. Care iti aduce speranta si-ti da aripi. ...
La inceputul primaverii, in asteptarea soarelui si noptilor de vara, ia nastere o a doua suflare..
No comments:
Post a Comment