Monday, January 29, 2007

A story from my "Dream Book"


Prinsa in mireasma somnului, imi deschid incet ochii. Razele soarelui strabat fereastra in chip firesc. Simt intarire si liniste sufleteasca. Te privesc. Dormi. Imi place sa ma trezesc cu tine. Pentru ca ma trezesc din visul in care dormeam cu tine in dimineata pe care o petrec cu tine... Iti mangai parul ravasit pe perna. Imi place parul tau, care se impleteste in somn cu al meu .. cu dragoste, cu tremur, cu dorinta. Te sarut incet. Pe buze, frunte, pe obraji. Imi place sa te sarut dimineata si sa vad in ochii tai tot ce ai visat la noapte. Imi place privirea ta adormita cu care imi spui ca ma iubesti, fara sa imi spui asta...


Incepe o noua zi. Incet ma dau jos din pat - te mai las sa visezi. Stropuri de apa rece pe fata imi alung fantomele lirice ale noptii. Ma indrept la bucatarie. Savurez o cafea aromata, uitandu-ma pe geam la cerul de un albastru neasemuit. Este o zi superba. Imaginea ta ma urmareshte pretutindeni. Esti prezent in mintea mea orice as face, oriunde m-as duce. Dar te iert pentru asta. Ma gandesc la ce am facut si la ce mi-as dori sa facem... Azi, maine, peste o luna, intr-un an. Imi zambesc..


Pregatesc masa. Doua farfurii, doua tacamuri, in mijlocul mesei o mica vaza in care se rasfata margaritele - florile tale preferate. Dupa micul dejun ne pornim la drum. Ar fi pacat sa pierdem o asemenea zi! Ce poate fi mai frumos decat o plimbare in parc? Sa ne bucuram de razele soarelui, sa respiram aer curat, sa ne limpezim gandurile... Cautam o banca intr-un loc mai retras. Ne tinem imbrate, ne sarutam.. Apoi stam, bucurandu-ne de tacerea pe care o impartim, fara sa ne doara.... Ne povestim despre viata, discutam despre noi si cum vom petrece weekendul urmator. Planuim fara sa ne gandim la ziua de maine. Traim clipa. Timpul trece peste noi, precum aripa unui inger peste o padure rubinie...


Diiiiiing, suna insistent telefonul, trezindu-ne din vise, amintiri si sperante. O masa delicioasa de pranz cu prietenii dragi continua cu cocktailuri usoare intr-o taverna, unde savuram muzica live si purtam discutii aprinse. Spre final ne suim intr-un taxi si ma cuibaresc la tine pe piept pe bancheta din spate.


Ne asteapta o noapte lunga. O noapte cu cer senin, cu o luna aproape intreaga, cu stele stralucitoare imprastiate pe cer ca oile intr-o poiana. Poate prindem o stea cazatoare si ne punem o dorinta. Numai una. Pentru noi doi. Ca ne ajunge. Desigur ca stelele nu au cum sa cada. Este doar o expresie. Insa noi putem. Sa cadem in pacatele trupesti. Sa ne mangaiem, sa ne alintam, sa ne iubim ... pana uitam de noi. Realitatea dispare. Ca un nor trecator. Ca un fulg de nea in apa. Ca sunetul in ceata. Si ramanem doar noi doi. In centrul universului. Arzand de dorinta, cadem intr-o prapastie de foc...


Cand iubesti daruiesti totul. Cel putin asa cred eu. Oare nu este frumos sa fii un visator si sa-ti doresti sa petreci tot restul vietii alaturi de o persoana langa care sa nu existe nici macar o indoiala ca maine s-ar putea intampla ceva rau..


Cum ar fi sa te cunosc pana la ultima picatura de sange? Sa iti stiu ritmul suflarii.. Cum ar fi sa te cunosc si sa nu te mai pot uita? ...


Bucura-te atat cat exist.. Ca deodata dispar in neant si-ti raman doar amintirile. Ca timpul nu dureaza indeajuns...iar eu mi-as dori sa fie asa toata viata...


Imi place sa ma trezesc cu tine...

(17 Jan 2007 23:49:30)

3 comments:

Oana Tonca (Tzuni) said...

"Dream Book"... De ce lucrurile frumoase, oarecum inocente trebuie sa fie mereu pastrate intr-un fel de realitate virtuala?

May your dreams come true! :)

Elena said...

.. coz then it lasts longer :))

Anonymous said...

Poate fi realitate si poate rezista fix atata timp cat vor amandoi asta... Sau pot ramane amintiri placute daca cumva decid amandoi in acelasi timp ca nu mai vor sa fie realitate. Groaznic e cand unul vrea si altul nu, si din pacate in majoritatea cazurilor asta e realitatea. Daca ne-am asculta mai mult sufletul, ar exista mult mai putina suferinta...