Sus pe cer

A trecut inca o saptamana..

Viata mea este mai roz ca niciodata. In afara faptului ca a venit fara, straluceste soarele si-mi canta pasarelele fiecare dimineata, sufletul meu se simte pufos si indragit de totul ce se afla in jurul lui.

Existenta mea a devenit foarte complexa fara sa am un motiv anume sau sa-mi dau seama de ce. Pur si simplu simt asta. Oare nu este de ajuns?..

Nu mai am nicio obsesie care sa ma macine: inainte eram obsedata de carti, melodii, de filme, de gandurile si nebuniile mele personale. Aveam tot felul de excesuri: exces de tigari, exces de sentimente, exces de tristeti...Insa trebuie sa recunosc ca era fun!

Iar acum totul a devenit ametitator de linistit. As compara linistea asta cu un trandafir care emana un miros puternic intr-o noapte inabusitoare de vara.

Sunt singura, dar sufletul meu nu este gol. Pictez fara sa am inspiratii. Imi aprind lumanari fiecare seara.

Ma poti vedea plimbandu-ma prin strazile orasului pustiu la orele tarzii ale serii.

Nimic nu mai pare extraordinar sau plictisitor. Simt viata. O miros, o respir, o ating, o traiesc.

M-am ascuns si nu ma poti vedea. Sunt aici. In lumea a mea si a ta si a tuturor fiintelor din lume.

Sunt a ta si a nimanui.

Mi-e bine.

Sunt aici si.. exist.