Era o zi placuta de iarna care seamana mai mult cu … primavara.
Nu se vedea nici o urma de zapada, de vant geros care sa-ti sufle in fata, de careri inghetate.. doar ploaia, cerul cenusiu, pasari care-l ating cu varfurile aripilor si multe multe baltoace.
Ador mirosul care il degaja pamantul dupa ploaie cand miroase a pamant fertil, a verdeata proaspata, a viata…
Mergeam incet pe strada admirand natura abia renascuta. Gandul meu ma purta pe aleile parcului pustiu…
In launtrul meu se legana o bucurie de nestapanit. Ma simteam rasfatata de picaturile ploii ce-mi mangaiau fata, de norii suparati ce se adunasera amenintator pe cer..
Fiinta mea intreaga vibra. Era ca si cum totul in clipa aceea exista doar pentru mine. Si atunci m-am gandit la anotimpuri.
Mi-am amintit cat de bogata si diversa este viata noastra datorita anotimpurilor. Cat de semnificativ si fascinant este fiecare anotimp in parte si cum uneori ne regasim intr-un anotimp sau altul. Si chiar daca preferam un anotimp anume, avem nevoie de toate celelalte cu toate avantajele si dezavantajele lor!
Ma gandeam ca imi este dor de vara. De soarele calduros care-si rasfrange razele lui ascutite, de mii de flori colorate, de nisipurile aurii alintate de valurile turcoaze ale marii, de cerul instelat deasupra mea. De zile libere de vacanta departe de casa: la mare, la munte sau pur si simplu intr-o padure la un gratar cu amicii cu dansuri salbatice in jurul focului. Cand inima ta este eliberata de stres, neliniste si incordare. Cand este incendiata de focul prin care tocmai ai trecut si simti ca-ti vine sa te inalti pana la cer si sa infrunti caldura soarelui in plina lui putere.
Ma gandeam ca apoi va veni si sora ei, toamna care va aduce multe fructe coapte si frunze in padurile afumate de fag si stejar, ne va uimi cu apusurile ei rubinii. Cand muntii se vor bucura de o paleta intreaga de culori .. pana si marea isi va schimba culoarea si va deveni singura si nelinistita. Cum vei fi coplesit de tristetea si umezeala ei..
Iar vantul va aduce multe nori, vremea sa va raci incet si am sa urmaresc cum prima steluta ca o petala unei orhidee albe, inghetata cu cruzime, va cadea pe pamantul obosit in cautarea adapostului calduros. Insa viata ei i se va curma – se va topi ca o naluca argintie, de abia atunci dandu-si seama ca a gresit. Si ... va veni iarna cu sunet de zurgalai si cu dansul frenetic al fulgilor de zapada.
Insa vei scapa repede de gerul melancoliei si saruturile ei de sticla pentru ca primavara nu se va lasa asteptata. Are multe surprize pentru tine... Explozia de viata noua va navali peste tine si te vei trezi dintr-o data indragostit de tot ce este frumos si gata sa oferi tot ce ai mai bun din tine.
Iar in tot acest timp, inima ta a batut in acelasi ritm. Dar cat de frumos a stiut ea sa se imbrace!
Asa e si in viata. Cauti toate bucuriile, implinirile si fericirile, ca dupa aceea sa se piarda toate in visare..
Anotimpurile ne coloreaza viata, iar sentimentele dau frumusete sufletului nostru...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Chiar sunt necesare? Nu poti aprecia ceea ce ai fara sa pierzi? Eu cred ca da... De fapt STIU ca da... Doar ca asta nu inseamna ca n-o sa pierzi pana la urma :/
De ce distrugem lumea elimanand anotimpurile reale si nu o imbunatatim eliminandu-le pe cele sufletesti?
Ai totala dreptate.. insa eu pana acum nu am invatat sa-mi controlez inima.
Am invatat sa apreciez fiecare zi a vietii mele - da.
Am invatat sa-mi controlez ganduri negre - da.
O mai fi si altele.
In rest, mai am de invatat...
Post a Comment